Despre chihlimbar: istoric, localizare și utilizări

Numele comun oferit de oameni pentru ceea ce noi cunoaștem ca fiind rășina de copac fosilizată este chihlimbar. Aceasta este apreciată pentru amestecul său inerent și deosebit de interesant de culori. În prezent, chihlimbarul este utilizat pentru realizarea de bijuterii ori alte ornamente deosebite.

Despre chihlimbar – scurt istoric

Românii numeau chihlimbarul succinum, deoarece se credea că acesta ar proveni din seva copacilor. A fost folosit chiar și în neolitic ca material ornamental.

Chihlimbarul a fost adus până în Alpi de pe coasta Baltică (o distanță deosebit de mare pentru zilele acelea, ceea ce ne poate oferi o idee despre cât de importantă era piatra în acea perioadă).

Chihlimbarul este cunoscut pentru producerea unei sarcini electrice în momentul în care este frecat. Din acest unic motiv, numele grecesc pentru chihlimbar este electron, din care provine cuvântul electricitate. Sacru pentru zeul soarelui Apollo, chihlimbarul se credea odată a fi lumina soarelui congelată. Chihlimbarul a fost, de asemenea, privit ca niște lacrimi pentru vikingi, iar pentru greci, lacrimi pentru moartea lui Phaeton.

Unde se găsește chihlimbarul?

Trebuie știut faptul că minunatul chihlimbar se găsește în toată lumea, deși cea mai mare cantitate se află de-a lungul malurilor Mării Baltice în nisipuri. Trebuie menționat, de asemenea, că marea majoritate a chihlimarului din întreaga lume are o vechime cuprinsă între 30 și 90 de milioane de ani. Cel mai vechi chihlimbar recuperat vreodată are o vechime de 320 de milioane de ani.

Chihlimbarul diferă ca aspect în funcție de istoria sa geologică și de origine. Acesta se poate prezenta sub formă de tije, picături, noduli neregulați având nuanțe sublime de maro, galben, portocaliu, roșu ori pot fi chiar opace, de un alb lăptos, acestea din urmă fiind cunoscute sub denumirea de chihlimbar osos.

Chihlimabrul poate conține plante frumos conservate, insecte, broaște, crustacee sau orice alte organisme mici care au fost prinse în mediul incipient fluid al chihlimbarului.

Utilizări

Chihlimbarul a fost folosit pentru realizarea de bijuterii și opere de artă încă de acum 13000 de ani din epoca de piatră. Pe vremuri, oamenii erau convinși că acest chihlimbar are proprietăți terapeutice și că i-ar ajuta în diverse boli pe care le-ar fi avut.

Chiar și în zilele noastre se consideră că dacă porți o bijuterie cu pietre de chihlimbar vei scăpa de orice urmă de anxietate. Să fie oare adevărat?

Atracția irezistibilă pentru chilimbar atinge cote maxime în perioada antichității, moment în care se creează binecunoscutul „Drum al chihlimbarului”. Acesta a conectat la acea vreme diferite culturi și națiuni, între Marea Baltică și Marea Adriatică.

Chihlimbarul, o componentă esențială a obiectelor ornamentale, a fost transportat pe uscat pe râurile din Marea Nordului și coastele Mării Baltice până în Italia, Grecia, Marea Neagră și Egipt cu multă vreme înainte de nașterea lui Hristos și a continuat mult timp după acest eveniment.

Printre bunurile de înmormântare ale faraonului egiptean Tutankhamon s-a găsit chihlimbar baltic. Totodată, este cunoscut faptul că chihlimbarul a fost trimis din Marea Nordului către templul lui Apollo din Delphi ca ofrandă. O altă informație care consider că este interesant de aflat este aceea că, de la Marea Neagră, comerțul putea continua spre Asia de-a lungul Drumului Mătăsii, o altă rută comercială străveche.

Chihlimbar și pe meleagurile noastre?

Știați că și noi avem în țară cel puțin o zonă bogată în chihlimbar?

Chihlimbarul de Buzău reprezintă o arie protejată, de interes național. Aceasta se situează în județul Buzău, pe teritoriul Comunei Colți.

În cadrul acestei zone au fost descoperite roci de chihlimbar cu o valoare inestimabilă atât din punct de vedere calitativ cât și din punct de vedere al spectrului de culori și nuanțe oferite (în jur de 160). În cărțile și documentele istorice, prima informație scrisă legată de chihlimbar apare abia în anul 1578, atunci când se spune că Mihnea Vodă, împreună cu soția sa, au oferit bisericii din Aluniș o danie ce cuprindea o ușă încrustrată cu bucăți de chihlimbar. În 1837, contele rus Demidov a consemnat primele date cu privire la chilimbarul local.

Închei acest articol cu o superbă poezie scrisă de Ana Blandiana:

Uitând de lume și uitând de mine,
Simt cum singurătatea mă umple ca o miere
Curgând în vasul ce i se cuvine
Pentru c-o soarbe și o cere.
Sacri sunt fagurii din care curge
Aurul ei pe viața-mi de apoi,
Când limpedea-ți pedeapsă, Demiurge,
Mă înfășoară-n dulcele noroi.
Dar voluptate-i chinul, nu calvar
Şi îmi aduc de mine-aminte
Ca de o gâză prinsă-n chihlimbar,
În cripta luminoasă de cuvinte.