Solstițiul de vară

Vară, vară dulce vară! Cu toții iubim vara cu tot ceea ce aduce aceasta la pachet: soare, căldură, flori și… mai ales vacanțe. La mare, la munte, în țări străine, nu contează. Importantă este relaxarea care vine la pachet cu vacanța și, implicit, cu vara. Conform calendarului aflat în vigoare, vara începe pe data de 1 iunie, dar astronomic vorbind, se pare că aceasta începe o dată cu solstițiul de vară, pe 21 iunie în cazul anului un curs.

Ce este solstițiul de vară?

Este într-adevăr, așa cum se zice, cea mai lunga zi din an? Ce superstiții există cu privire la această dată? Haideți să citiți în rândurile de mai jos tot ce este mai important despre solstițiul de vară.

În emisfera nordică, solstițiul de vară (alias solstițiul de iunie) are loc în momentul în care când Soarele călătorește pe calea sa cea mai nordică pe cer. Acesta este momentul în care este marcat începutul astronomic al verii în jumătatea de nord a globului. În emisfera sudică, este exact opusul. Și anume că, solstițiul de iunie marchează începutul astronomic al iernii atunci când Soarele se află în punctul cel mai de jos al cerului.

Când are loc solstițiul de vară în 2023?

Solstițiul din iunie are loc mai exact miercuri, 21 iunie 2023, la ora 10:58.

Acest solstițiu marchează începutul oficial al verii în emisfera nordică, care are loc chiar când Pământul ajunge în punctul de pe orbită unde Polul Nord se află la înclinarea sa maximă către Soare, rezultând astfel cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din anul calendaristic.

Ca să înțelegem cu toții… prin cea mai lungă „zi”, înțelegem cea mai lungă perioadă de ore cu lumina de la soare. În ziua solstițiului de iunie, emisfera nordică primește lumina solară în unghiul cel mai direct al anului.

Ce reprezintă solstițiul de vară?

Pe lângă ceea ce am găsit și am scris mai sus, pot adăuga faptul că „solstițiu” provine din latinescul solstitium — de la sol (Soare) și stitium (oprit). Datorită axei înclinate a Pământului, Soarele nu răsare și nu apune în aceleași locații de la orizont în fiecare dimineață și seară. Pozițiile lui de ridicare și de apunere se deplasează atât spre nord cât și spre sud pe cer pe măsură ce Pământul călătorește în jurul Soarelui de-a lungul anului. De asemenea, traseul Soarelui pe cer devine mai mare sau mai jos pe tot parcursul anului. Solstițiul de vară este semnificativ deoarece Soarele atinge atunci cel mai nordic punct al cerului, moment în care calea Soarelui nu se schimbă pentru o perioadă scurtă de timp.

După solstițiu, Soarele pare că face cale întoarsă în direcția opusă. Mișcarea la care se face referire aici este calea aparentă a Soarelui atunci când se observă poziția sa pe cer la aceeași oră în fiecare zi, de exemplu, la amiaza locală. De-a lungul anului, traseul său formează un fel de figură ce se aseamănă cu un opt aplatizat, numită analemă. Desigur, Soarele în sine nu se mișcă, în schimb, această schimbare a poziției pe cer pe care o observăm pe Pământ este cauzată de înclinarea axei Pământului pe măsură ce orbitează Soarele, precum și de orbita eliptică, mai degrabă decât circulară, a Pământului.

Tradiții

Există sau au existat nenumărate tradiții de-a lungul timpului pentru acest minunat fenomen astrologic care marchează începutul verii.

In vechea Galie (Franța din ziua de astăzi), galezii o sărbătoareau pe Epona, aceasta fiind zeița fertilității dar și protectoarea cailor. La această sărbătoare, păgânii făceau binecunoscutele focuri de tabără din ziua de astăzi.

În China antică, solstițiul din vară a fost respectat printr-o ceremonie pentru a celebra Pământul, feminitatea și forțele „yin”. Acesta completa solstițiul de iarnă care celebra cerurile, masculinitatea și forțele „yang”. Conform tradiției chineze, cea mai scurtă umbră se găsește în ziua solstițiului de vară.

După ce creștinismul s-a răspândit în Europa și în alte părți ale lumii, multe obiceiuri păgâne au fost preluate desigur de către religia creștină. În unele părți ale Scandinaviei, spre exemplu, așa numita sărbătoare Miezul Verii a fost preluată de la păgâni, dar a fost mutată totuși în jurul zilei de Sfântul Ioan, pe 24 iunie, pentru a îl onora pe Sfântul Ioan Botezătorul în locul zeilor păgâni.

În România avem Sânzienele. În mitologia românească, Sânzienele sunt zânele bune, care însă se supără aparent foarte rău dacă nu le este respectată sărbătoarea, motiv pentru care devin surate cu Rusaliile, cunoscute că zânele rele.

Așadar, acestea consider că au fost aspectele foarte importante legate de începutul de vară astrologic. Dacă doriți să ne mai împărtășiți informații, vă așteptăm cu mare drag să le discutam aici pe blog sau pe pagina noastră de Facebook. Până atunci, aveți grijă de voi și nu uitați să sărbătoriți împreună cu Sânzienele😉