24 ianuarie – Mica Unire din 1859

După cum bine știți, ziua de 24 Ianuarie este declarată zi liberă în România din 2016. La fel de sigură sunt și de faptul că știți motivul: se sărbătorește Mica Unire a Principatelor Române. Cunoașteți însă și detaliile acestei mici istorisiri? Ei bine, eu le-am învățat la ora de istorie dar, din păcate, timpul și-a arătat efectele asupra memoriei mele și am mai uitat din informații, motiv pentru care a trebuit să mă informez din nou în ceea ce privește acest subiect.

Așadar, vă invit în contiuare să aflați câteva lucruri despre Mica Unire.

Importanța zilei de 24 ianuarie

Ca să înțelegeți importanța acestei zile, voi începe cu următoarea afirmație: La data de 24 ianuarie 1859 a fost așezată fundația României. Dar până atunci strămoșii noștrii au avut multe de înfruntat.

Uniunea vamală

Pentru început, Mica Unire nu ar fi avut niciodată loc dacă mai înainte de asta nu s-ar fi realizat uniunea vamală dintre Moldova și Țara Românească sub atenta conducere a lui Mihail Sturdza și respectiv a lui Gheorghe Bibescu.

Războiul Crimeei

O altă cărămidă ce stă la baza posibilității de a putea fi creată fundația acestei țări este reprezentată de Războiul Crimeei, ce a avut loc între anii 1853-1856. A fost o perioadă dificilă, în special între iunie 1853 și septembrie 1854, atunci când rușii au ocupat teritoriul românesc sub pretextul de a presa Poarta otomană pentru a le fi acordate drepturi popoarelor creștine din Imperiul otoman. În fapt, acesta era un simplu pretext al Rusiei de a-și extinde teritoriul către centrul și răsăritul Europei. Din fericire, războiul a fost câștigat de către Franţa, Anglia şi Imperiul Otoman.

Convenția de la Paris

Ulterior, în anul 1858 Marile Puteri s-au reunit cu ocazia Conferinței de la Paris. Această întâlnire s-a finalizat la data de 19 august cu o convenție care s-a referit inclusiv la problematica românească. Un rol deosebit de important pentru succesul obținut de România la acea perioadă l-a avut Franța, ce îl avea în în rolul de conducător pe Napoleon al III lea.

Însă, dacă săpăm mai adânc, vom afla cu ușurință că de fapt și de drept totul a fost posibil datorită lui Cuza, care a absolvit colegiul Stanislav din capitala Franței în 1845-1846. Atât formarea lui cât și cea a întregii mișcări pașoptiste a fost legată de Occident și mai ales de Franța.

Revenind la Convenția de la Paris, putem spune că prin intermediul unui act internaţional, care ţinea cont doar parţial de voinţa românilor, s-au stabilit norme fundamentale referitoare la situația politico-juridică a Principatelor și reorganizarea lor. Pe baza acestui act a fost introdus principiul separației puterilor, astfel încât ele să fie exercitate în fiecare Principat atât de către un domnitor cât și de către Adunarea electivă, ambele trebuind să colaboreze și cu participarea unui organ comun și anume, Comisia centrală. Astfel au fost înlocuite Regulamentele Organice pe baza cărora funcţionaseră cele două ţări până atunci.

Mai exact Convenția de la Paris a hotărât unirea formală într-un stat cu numele de Principatele Unite, alegerea a două guverne, două adunări, doi domnitori, organizarea a două instituţii comune la Focşani – Comisia Centrală şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, precum și desființarea privilegiilor de clasă și a monopolurilor.

Dubla alegere a lui Cuza în 5 ianuarie și 24 ianuarie 1859

În anul 1858 au început pregătirile pentru organizarea alegerilor pentru domnitor, urmând ca la data de 5 ianuarie 1859 să fie ales în unanimitate în Moldova, la Adunarea Electivă formată din 48 de deputați, Alexandru Ioan Cuza – şeful partidului unioniştilor moldoveni.

Pe 24 ianuarie 1859, la Adunarea Electivă din țara Românească, Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, acesta din urmă fiind ales și de această dată în unanimitate.

Astfel Alexandru Cuza a devenit oficial domnitor peste cele două Principate și realizându-se ceea ce astăzi cunoaștem drept „Mica Unire”.

Sursa poză: Cultura Română, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3534244